Asocierea îmbolnăvirilor de autism în rândul copiilor cu plecarea românilor la muncă în străinătate, susţinută public de Victor Costache, este cea mai mare stupizenie emisă vreodată de vreun ministru al Sănătăţii.
„Din păcate, datorită acestui fenomen tipic României, al plecărilor persoanelor active în străinătate, avem din ce în ce mai multe cazuri de autism. E o corelare între această afecţiune şi timpul care este petrecut de părinţi cu copii la vârste fragede şi atunci trebuie să creştem capacitatea noastră ca ţară de a trata astfel de afecţiuni”, a declarat Victor Costache.Această legătură nu există în nicio formă posibilă, degeaba a încercat ministrul Sănătăţii să dreagă busuiocul, susţinând că declaraţiile sale au fost scoase din context! În realitate, aidoma majorităţii colegilor săi miniştri din „guvernul meu”, Costache nu este altceva decât un om aşezat pe un scaun nepotrivit. Chiar dacă a activat în sistemul medical, actualul ministru se dovedeşte un extrem de slab manager al sistemului, drept dovadă acest derapaj şi alte ieşiri publice, în care efectiv nu a transmis nimic concret românilor.De altfel, declaraţia lui Costache a fost taxată imediat de reprezentanţii asociaţiilor şi ONG-urilor care reprezintă Persoanele cu Tulburări din Spectrul Autist, deoarece este evident că nu există un studiu sau cercetări în domeniu care să fundamenteze afirmaţiile ministrului. Specialiştii susţin că lipsa interacţiunii copilului cu mama sau cu ambii părinţi are ca efect tulburările de ataşament, şi în nici un caz nu duce la autism.În numele părinţilor copiilor care suferă de autism, îi recomand ministrului medic al Sănătăţii să finanţeze corespunzător Programul Naţional de Autism, care ar fi trebuit să intre în vigoare în acest an. Aceasta este atribuţia, şi chiar obligaţia, pe care o are ministrul Costache! Nu să emită preziceri sociologice şi filosofice, scoase din paradigma adevărului şi chiar jignitoare pentru copiii bolnavi şi familiile lor!Domnul ministru are însă şansa de a-şi repara rapid eroarea comisă, pur şi simplu prin asigurarea finanţării necesare acestei categorii de pacienţi, pentru ca ei să beneficieze în mod corespunzător de serviciile de terapie necesare recuperării.
