Te iubesc Mămica mea, acolo unde ești printre îngeri!
Acum un an de zile, pe data de 17.02.2021, cam pe la orele 01:35, deja era 18.02.2021, am primit un apel pe telefonul mobil, de la spitalul din Grădiște, cunoscut de arădeni Spitalul Morții. După două ore de la deces te sună spitalul. Am înghețat, pentru că acel număr de telefon era de la COVID, Spitalul Grădiște din Arad, unde era internată mama mea, Albu Maria. La Secția Covid! Am înghețat!!!. Nu am răspuns pe moment. În subconștientul meu îmi spuneam că este o greșală sau o glumă proastă. Și speram la acest lucru. Când am primit apelul telefonic, nu îi doresc nimănui așa ceva. Șoc!!!. La unu și ceva, noaptea, nici nu știi ce să faci! În trei secunde m-am îmbrăcat, apoi taxi și fugi la Spitalul din Grădiște, care era spital COVID. Și acum, spun sincer că nici nu mai știu cu ce și cum m-am îmbrăcat, dar că vroiam să ajung în Grădiște, la Spital.
Normal că nu am fost lăsat intru!. Dar, unde să intru?! Am stat acolo cam două ore, pentru a întreba pe cineva, sau să discut cu un doctor indiferent cu cine, dar să îmi explice cineva, ceva, cum de mama mea a pierdut lupta cu viața, COVID!
Cu atât mai mult am vorbit, știți cum este începând de la cel mai mic, până la cel mai mare, înainte – promisiuni, în funcții din Arad. Primul îmi spune, fostul director, nu vreau să îl blastăm!, ȘI ÎMI SPUNE – avem medicamente, totul va fi ok. După care, Iustin Cionca care îmi spune să vorbesc cu Andrei Ando, pentru donație de plasmă. Andrei îmi spune că este ok și va dona el pentru mama mea – nu am să uit niciodată gestul lui Andrei Ando, după care vorbesc cu o doamnă doctor, care îmi spune că nu s-a făcut nici o cerere pentru plasmă, deoarece medicul curant trebuie să facă cererea. Am sunat pe dr. Nini, la vremea respectivă, director la Spitalul din Grădiște, care îmi spune că nu se mai poate face nimic. Nu știu ce să spun, doar că mama mea a decedat, COVID Grădiște și cine știe în ce condiții!
Am vorbit telefonic, cu asisteți, doctori, printre care și doamna doctor Albu – strigător la cer cu numele Albu, care se ocupa și de mama mea, după care d-na doctor s-a pensionat. Sincer, pe înțelesul tuturor, acolo, la COVID, în Grădiște, au fost prescrise și tratamente precum Xanax pentru a liniștii pacienții.
Cu atât mai mult, am discutat, într-o seară, cu un domn doctor, numele nu contează, care mi-a spus, acum un an de zile, că a fost trimis de Spitalul Județean Arad, la secția COVID din Grădiște, dar să îi dau pace pentru că nu cunoaște pacienții. În câteva zile, a murit mama mea!!!. Convorbirea cred că poate fi verificată! Și multe altele! Problema este că nu s-a știut gestiona pandemia COVID și, de fapt, nu s-a știut cum. Directiva București, UE, SUA, etc, industria farmaceutică și altele, au dat peste cap un tratament al medicului curent din România, sau pe înțelesul tuturor dreptul medicului de familie. Medicul de familie a fost obligat să respecte anumite norme și medicamente impuse la nivel național și internațional.
Am cerut, oficial și de la spital, să îmi spună tratamentul administrat mamei mele. Am print răspunsul prin poștă care spunea cam așa, dacă îmi aduc bine aminte: Nu vă putem spune tratamentul administrat pacientei Albu Maria, deoarece nu și-a dat consimțământul. Sincer, nu mai știu exact, dar cam așa ceva a fost. Păi, cum Doamne Iartă-mă, să nu înjur, dacă cineva merge la spital, își face și necrologul?! Adică, dacă mor, nu are voie familia sau nevasta – asta nu că se bucură, să vadă tratamentul, doar dacă eu semnez?! Din acestă cauză sunt cam în jur de 60 de procese pe rol. Și mă gândesc, să mă alătur și eu acestui grup!
Din păcate, foarte mulți oameni de bună credință, s-au dus… pe apa sâmbetei. Păi trebuiau să facă o selecție, cine nu plătește taxe și impozite se duce….!? Sau cei care fentează legea. Se duce?!… Așa s-au dus bunii platnici și am rămas cu șmecherii!!!!!!!!????? Este o expresie și fraza este un pamflet, deoarece nu toți care am reușit să trecem peste pandemie suntem hoți. Dar, în fine. Doar cei care au pierdut pe cineva drag înțeleg la ce mă refer! Știți ce spune în Biblie – Dumnezeu ———-
Nu îi doresc la nimeni să-și îngroape vre-un părinte fără a avea măcar deptul la un priveghi, unde să vină apropiații să își poată prezenta ultimele condoleanțe. Nu cum a fost înmormântată mama mea, cu restricții, fără priveghi, fără aducere aminte, fără nimic. Doar firma Kuki, care nici măcar nu au stat până am ajuns eu – rușine!!!. Pusă în pământ, în sicriu închis, în sac de plastic, ca un ….. Acest lucru mă doare!
Și, vă rog, să mă scuzați că am fost mai dur, în acest articol, dar de asemenea, vă rog, dacă mai aveți părinți să le spuneți că îi iubiți! După ce vă mor părinții, veți regreta că nu le-ați spus că îi iubiți! Cu sufletul îndurerat, pentru Mama mea – Albu Maria. Te iubesc Mămica mea, acolo unde ești printre îngeri!!!!
Îmi pare rău, Mama mea că nu am putut să îți mulțumesc pentru că mi-ai dat viață și ai avut grijă de mine! Îmi este dor că nu mă mai suni la orele 9.00, 11.00, 14.00, 17.00, 20.00, doar ca să mă întrebi pur și simplu – Ce mai faci? Ești bine?!
Mama mea a avut, în utimii ani!!!
Mulțumesc pe acestă cale domnului doctor prof. univ. dr. Gheorghe Nini, care a fost alături de mine în toată peridoada când mama mea a fost internată la spitalul din Grădiște.
Îi mulțumesc surorii mele, Liliana care, de asemenea, a fost alături de familie.
Pe această cale vreau să le mulțumesc celor care au fost alături de mine și de mama mea: Ioan Copil, cunoscut ca și Ioanea, sau Cristi Copil – cel mai bun prieten al meu. Ioanea a fost cu mine la spital, la Kuki, la Primărie, și peste tot când am avut nevoie. Ioan Deneș – văru, cum îmi place să îi spun, pe care îl respect foarte mult și care a fost alături de mine, în toate problemele prin care am trecut – un mare domn și îi mulțumesc public. Cosmin – prietenul meu care, la cimitir, s-a aplecat asupra crucei mamei mele și a sărutat crucea cu umilință – nu am să uit niciodată acel gest, Mihai – cunoscut drept Mihai Mortu – un mare domn, care la orice oră din zi și din noapte a fost alături de mine în momentele dureroase, Șony – am plâns împreună. la mormântul mamei mele – a cunoscut-o foarte bine, Ioji – cățelaru, așa cum este cunoscut în Arad, care a fost lângă familia mea pe toată perioada pandemiei și care îmi aducea pâine de casă și cu, care, am avut discuții interminabile, dar concrete în ceea ce înseamnă viața de zi cu zi. Mama mea l-a respectat foarte mult pe Ioji și, nu în ultimul rând, Andraș, care s-a dus prea repede dintre noi.
Aici mai pot să îi amintesc pe Dani – Pol… – un om de mare caracter, Adi și tatăl său, de asemenea, oameni excepționali, Sacura, Ovi, dl. Fane, Dani, Cetârnă, Drujbă, Capră – sunt pseudonime, Mihai – Țiganu – am fost la el acasă, unde soția lui mi-a pus ceea ce este mai bun pe masă și, nu în ultimul rând, pe un prieten foarte bun de-al tatălui meu – Rașpă. Îi mulțumesc și prietenului meu Octavian Miclea, un mare domn!
Le mulțumesc, de asemeanea, unchiului meu Liviu și prietenilor mei dl. Petre, Daniel Beserman – colegul meu ziarist, Cristi, Bogdan, Odi, Țavă, Țomboc, Petre, Romi, Vasi, Mircea și tuturor, care sunt și au fost alături de mine în aceste momente foarte triste din viața mea.
Vă mulțumesc tuturor pentru că ați fost și sunteți alături de mine!
Dumnezeu s-o odihnească în pace! pe Mama mea Albu Maria!
Cu sufletul îndurerat,
Daniel Albu
P.S.
Pe restul, acum urmează să fiu ziarist!!!!!!!!!!!!!!!??????????
