O definire … a termenului de „agent infiltrat” este destul de dificilă datorită ambiguităţii sale şi a suprapunerilor cu alte categorii de spioni. În general, se admite că agentul infiltrat este acela care acţionează în interiorul unui serviciu de informaţii, instituţie, organizaţie, autoritate în interesul unui serviciu de informaţii străin.Există mai mulţi termeni pentru această categorie care sugerează condiţia şi specificul activităţii lor: „cârtiţă”, „submarin”, „defector in place”, „agent de penetrare” etc. Uneori această categorie de agenţi este asimilată cu aceea de agent dublu, ceea ce diferenţiază aceste categorii fiind faptul că, de cele mai multe ori, „infiltraţii” sunt racolați chiar din interiorul structurii în cadrul căreia spionează, în vreme de agentul dublu „vine”, se introduce din exteriorul său. Un termen înrudit ar fi acela de „agent în adormire”, dat fiind că, de multe ori, agenţii infiltraţi rămân multă vreme în „aşteptare”,intrând în acţiune atunci când primesc indicaţii de la agenţia cu care se află în contact. Este îndeobște recunoscut că termenul de „cârtiţă” a fost folosit pentru prima oară de scriitorul John Le Carré în romanul său „Tinker, Tailor, Soldier, Spy” (1974), cu referire la agenții recrutați de KGB în interiorul serviciului secret englez, dar „cârtița” desemna un spion infiltrat încă din 1626, în lucrarea lui Sir Francis Bacon „Historie of the Reign of King Henry VII”.
Motivațiile …care duc la „naşterea” agenţilor infiltraţi sunt din cele mai diverse. Mai întâi trebuie subliniat că activităţile informative, spionajul, fac parte din funcţiile necesare ale unor instituţii ale statelor încă de la apariţia acestora, constituind, cum s-a spus, cu o expresie adesea compromisă, „ochii şi urechile” lor, mai ales în perioadele în care existenţa acestora era periclitată. Tocmai de aceea, motivaţiile care au făcut ca unele persoane, din cele mai diverse categorii, să păşească pe această cale plină de primejdii şi capcane, la capătul căreia se află rareori satisfacţia unei datorii împlinite, ci de multe ori blamul şi chiar moartea, sunt diverse, uneori contradictorii.Astfel, idealismul, ideologia, patriotismul, religia se numără printre principalele motive, în diferite contexte istorice, valorificate potrivit tradiţiilor şi educaţiei, avându-se în vedere protejarea, „salvarea” intereselor naţionale, chiar a unor valori universale. În ceea ce priveşte presiunea pentru a accepta anumite compromisuri sau coerciţia se realiza, aşa cum ne dovedesc atâtea cazuri, prin mijloace din cele mai dure sau perverse, mergând până la şantaj şi suprimări, pentru cei care acceptau implicarea în activităţi informative nemaiexistând, de cele mai multe ori, cale de întoarcere. İnsatisfacţiile profesionale sau sociale, stările de frustrare, ca şi dorinţa de recunoaştere, apreciere socială constituie, de asemenea, un complex de motivaţii care au determinat unele persoane, considerate chiar onorabile, să recurgă la mijloacele de răzbunare sau parvenire pe care le putea pune la dispoziţie postura de agenți. În fine, oricât ar părea de ciudat, există numeroase exemple de persoane care au devenit din proprie iniţiativă agenţi, pur şi simplu din spirit de aventură, înclinaţie spre mister, senzaţii tari, dar şi atracția față de riscurile pe care le presupunea profesia.Responsabilii cu securitatea din Uniunea Europeană includ aceste motivații sub acronimul „MICE” (Money, Ideology, Compromise, Ego – bani, ideologie, compromis, ego) – persoane motivate de bani, care au idei radicale, care ascund secrete vinovate ori care se visează James Bond.Foarte importante sunt poziţia, calităţile de care trebuie să dea dovadă agenţii infiltraţi care stau la baza recrutării sau acceptării lor în reţelele de spionaj. În primul rând, este necesar ca aceşti agenţi să se afle pe poziţii proeminente din care să aibă acces la informaţii importante din domeniul politic, dar şi din cel economic, militar. Nu puţine au fost cazurile în care activitatea unor agenţi infiltraţi s-a desfăşurat la „cele mai înalte nivele”, ei făcând parte chiar din guverne, instituţii centrale, anturajul unor importanţi oameni politici. Este cazul unor economişti, specialişti americani aflaţi chiar la conducerea unor departamente importante pentru efortul de război în cea de-a doua conflagraţie mondială, iar, ca să ne referim la ultima categorie, este de citat cazul spionului Stasi Günter Karl-Heinz Guillaume care a reuşit să „se introducă” chiar în „staff-ul” cancelarului Republicii Federale Germania, Willi Brandt.Pe de altă parte, agenţii infiltraţi trebuie să facă dovada unor calităţi personale deosebite, între care abilitatea, prezenţa de spirit, facultatea de a improviza se numără printre cele mai importante, ceea ce a făcut ca ei să facă parte din categoria „agenţilor de elită” ai istoriei spionajului, a căror activitate a rămas adesea necunoscută, chiar după identificarea şi anihilarea lor. În tot cazul, datorită daunelor pe care le pot produce sistemului securităţii naţionale, descoperirea agenţilor infiltraţi este una din cele mai importante sarcini ale serviciilor de contraspionaj.Pericolul a sporit în perioada contemporană, când această metodă îşi păstrează actualitatea şi importanţa, dat fiind că ea s-a extins şi în activitatea unor corporaţii, firme al căror domeniu de acţiune priveşte mai ales securitatea militară, economică, dar şi în structurile unor partide, organisme politice. Sa analizam cateva din cazurile finalizate in ultimii ani de structurile contrainformative europene.
Estonia. Alianța nord-atlantică a fost de mai multe ori infiltrată de ruși, cel mai recent caz fiind al estonianului Herman Simm (61 de ani), fost şef al Departamentului pentru protecţia secretelor de stat din cadrul Ministerului Apărării din Estonia începând cu 2001. Herman Simm a fost condamnat în anul 2009, pentru înaltă trădare, la 12 ani închisoare şi daune în valoare de aproape un milion şi jumătate de euro. În plus, a trebuit să returneze guvernului salariile plătite, adică încă aproape 85.000 de euro. Perioada în care Simm a dat cele mai multe informaţii a fost între 2004 şi 2006. După această dată el a fost mutat într-o altă funcţie, iar la începutul anului 2008 s-a pensionat. Contactul său a fost Serghei Jakovlev, sub acoperirea unui antreprenor portughez, Antonio de Jesus Amorett Graf, rezident la Madrid, căruia Simm i-a dat informațiile până în 2002. Potrivit unui înalt responsabil din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), o altă persoană de contact a „cârtiței” era diplomatul rus Vasili Cizov, fiul ambasadorului rus pe langa UE, Vladimir Cizov.Ani de zile, din pozitia înaltă pe care o ocupa în Ministerul Apărării din Estonia, Hermann Simm a transmis Serviciului de Informații Externe al Federației Ruse (SVR) informații sensibile din cadrul NATO. Ca o ironie a sorții, Hermann Simm a fost decorat în februarie 2006 de președintele estonian cu „Ordinul Stelei Albe” pentru „servicii aduse națiunii estoniene”.Medalii i-au dat însă și rușii, cel puțin așa i-au spus. Serghei Iakovlev, omul său de legătură din SVR, îl informase pe Simm că a fost avansat la gradul de general maior pentru că a furnizat Moscovei numele tuturor rușilor suspectați și cunoscuți că ar lucra ca spioni pentru NATO. Simm a primit salariu standard de agent, de aproape 1.000 de euro pe lună plus 200 de euro pentru îngrijirea sănătății. Hermann Simm nu era chiar un spion de modă veche, el având acces la cele mai noi tehnologii digitale și cibernetice. Rușii i-au dat o cameră digitală, un laptop, un stick USB și o cutie de medicamente cu fund dublu pentru ascunderea cardurilor de memorie. Cu ajutorul unui emițător, acesta făcea legătura cu persoana de contact și stabilea locul și ora întâlnirii. Simm furniza informații rușilor în toată Europa cu excepția Marii Britanii (unde erau prea multe camere de supraveghere), Norvegiei (era prea scump) și Germaniei (poliția avea prea multe contacte). Simm a început să le trezească suspiciuni în 2008. BND și FBI au colaborat la ținerea lui sub supraveghere.La 16 septembrie 2008, într-o inexplicabilă încălcare a regulilor de siguranță stabilite, omul de legătură al lui Simm din SVR, Iakovlev, l-a sunat pe telefonul mobil și a anulat o întâlnire. Conversația a fost înregistrată de KaPo (Serviciul de Securitate Internă).Trei zile mai târziu, Simm a fost arestat în timp ce venea de la cumpărături. În anchetă, Simm a recunoscut că a fost recrutat de KGB încă înainte de prăbuşirea Uniunii Sovietice, iar după independența Estoniei a fost un agent „adormit”, până în 1995 când a fost contactat de succesorul KGB-ului pentru informatii externe, SVR. El spune că ar fi fost şantajat, dar autoritățile estone cred că de fapt a fost vorba de invidie și de ambiția de a păstra gradul de colonel pe care îl avea în armata sovietică şi l-a pierdut după independența Estoniei.
Cazul Simm amintește de o istorie tipică din perioada războiului rece… Ca și în multe cazuri clasice de spionaj, Simm acționa în colaborare cu soția sa, care lucra în cadrul Departamentului Juridic al poliției din Tallin, și care a fost arestată, apoi eliberată condiționat.Asemeni multor altor spioni, „cârtița estoniană a Moscovei” s-a deconspirat din cauza lăcomiei sale: și-a cumpărat, cu banii încasați din transmiterea de informații secrete, mai multe terenuri intravilane și numeroase case, între care o vilă luxoasă pe țărmul Mării Baltice, într-o zonă rezidențială. Simm a căzut însă și din cauza contactului său „spaniol”. Persoana de legătură a estonianului a încercat să racoleze încă un responsabil din Ministerul Apărării de la Tallinn, dar a dat greș, pentru că acesta a contactat imediat conducerea serviciilor secrete, iar „omul de afaceri spaniol” a fost urmărit pas cu pas, până s-a ajuns la Simm. Ceea ce îngrijorează cel mai mult în acest caz, atât la sediul NATO, cât şi la Tallin, este impactul real al activităţilor agentului Rusiei. Simm a avut acces la majoritatea secretelor alianței şi a cunoscut din interior multe din modalitățile ei de lucru. Într-un raport secret de 141 de pagini, NATO a recunoscut că Simm a produs „cele mai mari pagube din istoria Alianței”. Până la arestarea sa, în septembrie 2008, a înmânat rușilor în secret informații deosebit de sensibile despre politicile secrete de apărare ale NATO, inclusiv despre „instalații, mentenanță, procurare și sistem criptografic”. Potrivit raportului NATO, el „a compromis o serie de rapoarte de informații și analize ale NATO”, inclusiv referitoare la combaterea terorismului, planuri militare secrete și de contraspionaj (menționează „The Times”). Activitatea sa a compromis parțial sistemele de comunicare între sediul NATO de la Bruxelles şi ţările membre ale alianțe Timp de peste 10 ani nimeni nu s-a întrebat de unde are Simm bani pentru o viață de lux, o mulțime de proprietăți și vacanțe exotice frecvente. Acum, NATO trebuie să ia măsuri împotriva unor eventuale viitoare scurgeri de informaţii din Europa de Est. „Der Spiegel” cita un oficial din Bruxelles potrivit căruia „trebuie să presupunem că aparatul de spionaj rusesc deţine un număr de Simm şi în ţările baltice”.Cazul este comparat deja cu cel al lui Aldrich Ames, fostul şef al contraspionajului CIA care a lucrat pentru serviciile secrete ruseşti între 1985 şi 1994, act de trădare cu atât de multe pierderi pentru SUA şi Agenţie.
Portugalia. Serviciile secrete portugheze suspectau de mai mult timp o „cârtiță”, dar vânatoarea a început în 2014. Frederico Carvalhao Gil (57 ani), ofițer în cadrul serviciilor secrete din Portugalia, a fost arestat de poliția italiană împreună cu legătura sa din serviciile rusești în timpul unei întâlniri clandestine („The Observer”, 19.05.2016).Scandalul vine pe fondul bătăliei dintre serviciile secrete ale Kremlinului și cele ale Occidentului. Deși Portugalia nu este un mare jucător în spionajul global, nu trebuie uitat că țara iberică este membră a NATO încă de la fondare, în 1949, iar serviciile secrete de la Lisabona fac parte din rețeaua serviciilor occidentale, de aceea identificarea unei „cârtițe” ca Frederico Carvalhao Gil în interiorul NATO este considerată o problemă gravă.
Ofițer de informații de carieră, Carvalhao a intrat în branșă în anii ’80, fiind recent avansat în cadrul Serviciului de Informații Secrete (SIS) în funcția de șef de divizie. Ultimele însărcinări primite s-au referit la operații de contraspionaj și antiterorism. Absolvent de filosofie, ofițerul suspectat de trădare este descris ca fiind extrem de inteligent. Este evident că el a avut acces la o arie largă de subiecte secrete vehiculate în NATO datorită poziției sale oficiale. Cu ajutorul partenerilor, inclusiv CIA, Lisabona a întocmit o listă de suspecți, iar Carvalhao se afla destul de sus în top. Aceasta se datora și „afecțiunii” pe care o arăta subiectelor legate de Europa de Est, dar și femeilor din aceeași zonă pe care le menționa în pagina sa de Facebook. „Problemele cu fermoarul”, cum se spune în lumea spionilor, respectiv relația cu o femeie din Georgia, l-au făcut să cadă în capcană. În urma investigațiilor s-a constatat că avea mai multe legături cu femei din fosta Uniune Sovietică. Și lăcomia pare să fi jucat un rol. Carvalhao este suspectat că ar fi primit de la SVR circa 10.000 de euro pentru fiecare document clasificat vândut.Potrivit lui John Schindler, expert în probleme de securitate, fost ofițer de contrainformații și fost analist la National Security Agency (NSA), SVR acordă un interes deosebit informațiilor legate de planuri ale NATO și ale UE. „Dacă rușii sunt dispuși să plătească 10.000 de euro pe un singur document sustras, o sumă mare după standardele în domeniu, este evident pentru orice specialist că informațiile intrate în posesia Kremlinului au fost importante, pentru că Moscova nu dă atâția bani pe prostii”, afirmă Schindler. Prețul mare plătit dovedește că informațiile erau importante. Îndată ce SIS a înțeles că Frederico Carvalhao Gil a devenit un suspect periculos, l-a mutat într-o poziție mai retrasă, din care avea acces la mai puține secrete și l-a pus sub supraveghere.
Din toamna anului 2015 a fost urmărit și interceptat, iar șefii săi au căutat dovezi de trădare. În scurt timp au descoperit că bărbatul călătorea des prin Europa, ocazii cu care efectua întâlniri clandestine la care le preda rușilor documente. Era mai puțin riscant pentru el să facă asta în străinătate decât acasă.
Totul a culminat cu o operațiune secretă la Roma, în timpul căreia Carvalhao a fost reținut. În colaborare cu partenerii italieni, SIS i-a urmărit acestuia mișcările încă din momentul în care a luat avionul către Roma, unde urma să se întâlnească cu legătura sa din spionajul rusesc. Politiștii i-au „săltat” pe cei doi de la o cafenea de pe malul Tibrului și i-au dus în arest. Carvalhao nu a opus rezistență, nici rusul cu care se întâlnise. Acesta era un „ilegal” al Serviciului de Informatii Externe al Federatiei Ruse (SVR), cu alte cuvinte acționa fără protecție oficială. Din acest motiv a putut fi și el arestat, deși în alte condiții ar fi invocat imunitatea diplomatică.Acțiunea, extrem de complexă, a durat câteva luni. Agentul SIS a fost acuzat de trădare, corupție și dezvăluirea secretelor de stat. Se remarcă faptul că cei doi suspecți au fost prinși în flagrant în timpul tranzacției, documentele secrete fiind recuperate în timpul reținerii.La Lisabona, după arestarea lui Carvalhao au avut loc percheziții la domiciliul acestuia. Numele agentului rus care încerca să cumpere informațiile secrete nu a fost divulgat. Cei doi erau în contact de aproximativ doi ani.
Ungaria. Europarlamentarul Bela Kovacs (56 de ani) era suspect de colaborare cu serviciile secrete ruse, motiv pentru care Parlamentul European a aprobat în luna octombrie 2015 ridicarea imunității parlamentare. Oficiul pentru Apărarea Constituției (AH, Serviciul de contraspionaj ungar), în cooperare cu unele structuri de intelligence vest-europene, l-a monitorizat pe Bela Kovacs încă din 2009 și a obținut fotografii care documentau întâlniri secrete ale politicianului cu demnitari și diplomați ruși aflați pe ștatele de plată ale SVR. SEAE arată ca Bela Kovacs a permanentizat relația sa cu spionii din cadrul serviciilor secrete din Rusia, făcându-se vinovat de furnizare de informații unei puteri străine. Kovacs ținea legătura cu coordonatorii săi prin intermediul unor „căsuțe poștale”, precum și prin înscrisuri codificate.
Despre acest caz, denumit inspirat de mass-media „KGBela”, am găsit o investigație extrem de interesantă și documentată pe site-ul ungar www.index.hu. În articole ca „Scenariu victorios, made in Rusia” sau „Marile secrete ale lui Bela Kovacs”, jurnalistul Deszö Andras încearcă să deslușească drumul spre adevăr dintr-o încâlcită poveste de spionaj.Astfel, în anul 1980, Bela Kovacs și-a definitivat studiile la Institutul de Relații Internaționale din Moscova, universitate aflată sub patronajul MAE rus, considerată cea mai bogată și diversificată bază de recrutare a viitorilor agenți KGB.A revenit în Ungaria în 1986 și, după un sejur în Austria, se căsătorește cu Svetlana Istosina (suspectată că ar fi fost ofițer KGB) și pleacă la Moscova, unde lucrează pentru mai multe companii de comerț exterior. În 2003 s-a întors la Budapesta, iar doi ani mai târziu a aderat la partidul de extremă dreapta Jobbik, pe care l-a reprezentat la Bruxelles în 2010 și pe listele căruia a intrat ulterior în Parlamentul European.
Bela Kovacs a fost declarat și în România persoană indezirabilă pentru declarații extremiste.Rămâne de văzut dacă probele Oficiului pentru Apărarea Constituției vor convinge justiția maghiară despre legăturile „profesionale” ale fostului europarlamentar Bela Kovacs cu serviciile secrete ale Federației Ruse.
Lituania.În luna martie 2014, Lituania anunța că a identificat un spion care lucra la ambasada Rusiei din Vilnius și care încerca să obțină, contra unor sume de bani, informații despre relațiile dintre Uniunea Europeana (UE) și fostele țări sovietice.Conform Serviciului lituanian de contraspionaj, diplomatul rus Valeri Katula lucra pentru GRU, Serviciul de informații al armatei ruse. Diplomatul dorea să recruteze, contra unei sume de bani, un funcționar civil lituanian care să îi furnizeze „informații sensibile, secrete” despre președinția lituaniană a Uniunii Europene. Rusul ar fi fost interesat cu precădere de informații despre evenimente și priorități, despre posibilitatea semnării acordurilor de asociere cu țările din Parteneriatul estic, dar și de vizitele delegațiilor străine în Lituania. Raportul mai spune că diplomatul rus nu l-a informat pe funcționarul lituanian despre faptul că era agent al serviciilor ruse de informații. Lituania a luat „măsuri pentru a-l impiedica pe Katula să mai desfășoare activități de spionaj”, adaugă Serviciul lituanian de contraspionaj, fără să precizeze natura acestora.
– Într-un alt caz, mai mulți presupuși agenți ruși au fost reținuți la sfârșitul lunii decembrie 2014, în orașul Siauliai, lângă o importantă bază aeriană a NATO. Aceștia au fost acuzați de spionaj, iar autoritățile lituaniene nu exclud ca ei să fi lucrat pentru Rusia. Locotenentul lituanian Vidmantas Raklevicius a declarat că unul dintre cei reținuți era chiar un ofițer din subordinea sa, care lucra la baza aeriana Zoknai, o unitate NATO de unde sunt coordonate activități ale Alianței în zona baltică. Oficialul a spus că suspectul era un ofițer experimentat, care servea în forțele aeriene ale Lituaniei de circa zece ani, iar munca lui presupunea planificarea rutelor pentru zboruri.
– În luna mai 2015, autoritățile lituaniene l-au arestat pe cetățeanul rus N.F., în vârstă de 38 de ani, suspect de spionaj. Cel în cauză este presupus a fi cadru al Serviciului Federal de Securitate (FSB). „Individul deținut a efectuat activități de spionaj împotriva Lituaniei, cu scopul accesării unor informații din cadrul instituțiilor guvernamentale și agențiilor secrete lituaniene”, a anunțat Parchetul General de la Vilnius.
– Un alt spion rus a fost acuzat că a încercat să plaseze microfoane în casa și biroul președintelui Lituaniei, Dalia Grybauskaite. Procurorii care se ocupă de acest caz au declarat că spionul a încercat să recruteze mai mulți oficiali lituanieni care să instaleze dispozitive de înregistrare în casa Daliei Grybauskaite. Anchetatorii au declarat că suspectul era agent al FSB, acuzat de spionaj, fals în acte și trecere ilegală a frontierei. Deși cetățeanul rus se afla în arest încă din aprilie 2015, autoritățile lituaniene au făcut public cazul cu doar câteva zile înaintea summit-ului NATO din luna iulie 2016 de la Varșovia.
⃰
Acestea sunt doar câteva din numeroasele cazuri de spionaj rus consemnate în ultima vreme în statele NATO din Europa, pe fondul unei atmosfere tot mai tensionate în regiune. Structurile rusești de intelligence au readus la viață agenții de influență lăsați în „adormire” (conservare), unii cu un potențial deosebit în susținerea intereselor Rusiei în Occident.Identificarea și mai ales probarea activităților unor astfel de agenți necesită o muncă îndelungată, migăloasă, care presupune profesionalism, abilitate și cooperare cu serviciile secrete ale partenerilor.
Colonel (r) Liviu Găitan
