IOSUA 19
“După ce au isprăvit de împărțit țara” și fiecărei seminții i s-a dat moștenirea ei, și-a prezentat și Iosua cererea. Ca și lui Caleb, i se dăduse o făgăduință deosebită cu privire la moștenire; cu toate acestea, el nu a cerut o provincie întreagă, ci numai o cetate.
“După porunca Domnului, i-au dat cetatea pe care o cerea el…. El a zidit cetatea din nou și și-a așezat locuința acolo”. (Iosua 19, 49.50.) Numele dat cetății a fost Tinat-Serah, adică “partea care a rămas” — o mărturie dăinuitoare despre caracterul nobil și starea sufletească plină de lepădare de sine a cuceritorului care, în loc să fie primul care-și lua partea din pradă, a așteptat cu cererea până când și cel mai umil din popor și-a primit partea. PP 515…
Însă un asemenea caracter nu este rezultatul accidentului; nu se datorează unor favoruri sau înzestrări deosebite ale providenței divine. Un caracter nobil este rezultatul autodisciplinării, subordonării firii inferioare firii superioare — predarea eului pentru a-L sluji din iubire pe Dumnezeu și pe om. Ed 57
Abel Iștoc, pastor Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea
