Ziua internaţională de comemorare a victimelor Holocaustului este marcată în fiecare an la 27 ianuarie. Rezoluţia ONU respinge orice negare a Holocaustului ca eveniment istoric, fie integral sau parţial, şi felicită statele care s-au angajat în mod activ în conservarea siturilor care au servit ca lagăre de exterminare naziste, lagărele de concentrare, lagăre de muncă forţată şi închisori în timpul Holocaustului.
Rezoluţia îndeamnă statele membre să dezvolte programe educaţionale prin care amintirea acestei tragedii să fie transmisă generaţiilor viitoare pentru a preveni apariţia genocidului.În România dar şi în teritoriile aflate sub controlul autorităţilor române, şi-au pierdut viaţa pe perioada Holocaustului peste 280.000 de evrei români şi ucrainieni, fără a număra evreii romani din Transilvania de Nord, deportaţi masiv de autorităţile maghiare care au ocupat acel teritoriu până în anul 1944 şi fără a aminti şi de deportarea populaţiei de etnie ţigănească din teritoriile de până şi peste Nistru.Problema Holocaustului Românesc s-a integrat în politica antisemită promovată de autorităţile germane aflate în expansiune către capitala Rusiei, Moscova şi s-a acutizat odată cu implementarea “soluţiei finale”, un act de barbarie fără precedent până atunci.Deşi la început s-a apelat la politica izolării comunităţilor evreieşti în ghetouri, supunând această comunitate la lipsuri foarte mari, ulterior solutia aceasta nu a fost considerată suficientă fiind implementată şi soluţia “ trenurilor morţii”, prilej cu care erau strămutate, în mod forţat, comunităţi întregi de evrei, în vagoane de marfă fără aerisire, apă sau nici măcar fără posibilitatea nevoilor fiziologice zilnice.Cei puţini care au supraveţuit acestor trenuri ale morţii şi chinurilor groaznice care trebuiau să fie îndurate de evreii îngrămădiţi ca nişte animale şi chiar mai rău, în simple vagoane de marfă, ajungeau să fie plasaţi în lagărele de concentrare şi apoi în camerele de gazare, în situaţia în care autorităţile germane au constatat că politica împuşcării cu muniţie de război este mult prea costisitoare.Au fost ucişi prin epuizare sau prin camerele de gazare între 5 şi 6 milioane de evrei exterminaţi, cele mai multe cazuri de genocid fiind înregistrate la Auschwitz –Bikernau ( 1,4 milioane ), Belzec ( 600.000 ), Treblinka ( 870.000 ).Aplicarea de către administraţia românească a planului german de exterminare a populaţiei evreieşti, chiar dacă acesta a fost aplicat la o scară mult mai redusă decât aşteptările germane, reprezintă o pată în istoria statului român şi ca atare, asumarea acestor greşeli reprezintă o reparaţie morală faţă de puţinii supraveţuitori care se mai află în viaţă dar şi faţă de istorie.
