REMEMBER, PIAȚA UNIVERSITĂȚII – editorial de Petru Z. Danci

PREAMBUL

      În a doua parte a secolului trecut, în țara noastră, au avut loc, două evenimente majore și unice în lume. Lupta de rezistență armată anticomunistă și fenomenul Piața Universității.

  Odată cu venirea la putere a comuniștilor, veniți cu sprijinul tancurilor sovietice și cu ajutorul unui mic grup minoritar, format în proporție covîrșitoare din alogeni, romînii adevărați nu au suportat această umilință, dar cum americanii nu au venit, așa cum promiseseră, pușcăriile s-au umplut de tot ceea ce a avut mai bun România, aceștia fiind înlocuiți cu haimanale bolșevizate. Cei ce nu au fost prinși, s-au retras în munți și cu armele în mîini, au format Armata Națională de luptă împotriva bolșevizării țării. Deși în data de 3 decembrie 1933, în parlamentul României Mari, un deputat atrăgea atenția asupra pericolului bolșevizării țării prin următoarele cuvinte : ,, Dacă vor intra trupele sovietice la noi, și vor ieși biruitoare în numele diavolului, aceștia nu vor pleca pînă nu ne vor sataniza, adică bolșeviza. Consecințele? Inutil a le discuta” . Nu a fost ascultat, acel parlamentar a fost ucis prin terorism de stat, iar profeția lui s-a împlinit dupa 23 august 1944. Șapte ani de zile, doar Țara Făgărașului a fost Zonă Liberă de Comunism. Aici, tinerii Haiduci ai lui Dumnezeu,  conduși de Ion Gavrilă Ogoranu au rezistat, așa cum am spus, luptind cu arma în mănă și așteptînd venirea americanilorcare nu au venit decît atunci cînd i-a chemat Ceaușescu.

      În total, pe întreg teritoriul României, au luptat 1166 de grupuri armate de rezistență armată. Rezistența sa încheiat abia în 1976, prin capturarea ultimului haiduc al lui Dumnezeu, Ion Gavrilă Ogoranu.

    În 1989, după cum știți, regimul comunist a căzut printr-o lovitură de stat dată cu largul concurs al serviciilor secrete străine, în special al KGB – ului. S-a creeat un vid de putere care a fost imediat umplut de toți cei care formau coloana a V – a a KGB – ului și a GRU în România, grup organizat cu mult înainte,  și cîțiva din occidentali. A izbucnit și o revoluție dar care a fost rapid anihilată și confiscată de emanații loviturii de stat. Întrucît poporul voia o schimbare radicală a societății, repede s-a văzut aceasta, iar studenții și intelectualii au organizat acea manifestație maraton care v-a rămîne în istorie cunoscută drept Fenomenul Piața Universității.

                                   PIAȚA  UNIVERSITĂȚII

   În luna aprilie a anului 1990, după decembrie, puterea care se instalase în frunte cu Iliescu, Brucan, Militaru, Roman dorea acapararea puterii în totalitate și o democrație originală. Inițial la televiziune, Iliescu anunțase ca FSN nu va participa la alegeri, că vrea ca poporul să decidă cine va conduce țara în perioada următoare. Dar între timp primise ordin de la cei din afara granițelor pe care îi reprezenta, că trebuie să participe neapărat la alegeri pentru că nu voiau să piarda puterea. În conducerile instituțiilor statului erau numiți foști activisti comunisti din eșaloanele doi și trei ale nomenclaturii care între timp acaparaseră și televiziunea așa zis liberă dar care era aservită în totalitate acestora. Totul a pornit de la o manifestație prin care manifestanții doreau un dialog cu conducerea TVR și care manifestanții doreau să arate poporului intenția greșită a FSN de a participa la alegeri, pe care acesta le grăbea și prin CPUN, care era format în majoritate de către FSN. Bineînțeles au fost refuzați și în jur de 20 de persoane s-au deplasat spre Piața Universității. Aici îi așteptau două autobuze cu scutieri, la fel ca în decembrie 1989.

Eminența cenușie era Silviu Brucan, pe nume adevărat Saul Brukner

Manifestanții au anunțat repede pe studenții, iar scutieri s-au retras făra incidente. Dacă am zis că în Munții Făgărasului a existat o zona liberă de comunism care a durat  șapte ani, în Piața Universității, a fost creeată prima Zonă Liberă de Neocomunism din România. A durat din 22 aprilie pînă în 13 iunie. De atunci zilnic se strîngeau în piață 50. 000 de protestatari care erau convinși că puterea fusese acaparată de către comuniștii care fuseseră marginalizați de Ceaușescu, în frunte se afla Ion Ilici Iliescu iar eminența cenușie era Silviu Brucan, pe nume adevărat Saul Brukner, unul care participase activ la instaurarea comunismului în România, despre care se spune că a fost agent dublu sovieto american, dar care era mai mult sovietic. De remarcat că în acea perioadă, în țară, se mai aflau circa 20. 000 se spioni sovietici care participaseră activ la lovitura de stat din decembrie. Nemulțulit, Ion Ilici Iliescu, i-a calificat pe manifestanți drept golani ceea ce a incitat și mai tare spiritele. În piață erau elevi de la toate liceele din capitală, studenți, intelectuali, artiști, într-un cuvînt elitele intelectuale ale Bucureștiului, care s- au simțit profund jigniți de calificativul pe care li l-a atribuit agentul promoscovit, Ion Ilici Iliescu.

După aceasta au început să vină din ce în ce mai mulți oameni. Pe zidurile facultății de arhitectură au apărut plancarde pe care scria Facultate de golani. Cuiva i-a venit ideea de a pune în piept o insignă pe care scria golan. Exemplu a fost urmat de toți manifestanții care și- au confecționat din proprie inițiativă insigne cu diferite titluri. Copii purtau insigne cu Pui de golan. Existau și Golani alergici la roșu, Golani cu doctorate, Golani din provincie. Din balconul universității se cînta foarte mult cîntece militante cel mai reprezentativ fiind Imnul golanilor, compus de Cristian Pațurcă și dr Barbi, care a devenit șlagăr. Sute de mii de oameni au tranzitat Zona Liberă de Neocomunism de la început și pînă la reprimarea violentă din 13 iunie.

Balconul universității a devenit tribună liberă în care mii de oameni din toate categoriile sociale și-au exprimat ideile și în special susținerea Punctului 8 a Proclamației de la Timișoara, eliminarea Decretului 473, care subordona televiziunea conducerii de partid și de stat, judecarea celor vinovați de crimele comunismului, precum și de cei ce au ucis în decembrie 1989.

    Au urmat alegerile, așa zis libere din 20 mai. Ion Rațiu, candidat la președenție, într-o emisiune televizata spunea poporului: ,,Dacă doriți să ne îndreptăm către occident, alegeți-mă pe mine, iar dacă doriți să ne îndreptăm către URSS, alegeți-l pe Ion Iliescu. Este cel mai indicat.” Și în mjoritate covîrșitoare, poporul nu a vrut să se despartă de Moscova, la acea vreme încă roșie. Alte țări fost comuniste, au ales în frunte lideri ai opoziției comuniste, intelectuali de marcă.

   Acestea au fost consecințele bolșevizării țării pe care le-a exprimat în Parlamentul României Mari, acel deputat în data de 3 decembrie 1933!

PETRU Z. DANCI

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here