Jos masca! – EDITORIAL DE IOAN TULEU

În urmă cu 2000 de ani, pe vremea Imperiului Roman, comercianţii practicau aceleaşi metode pentru a-şi vinde marfa precum şi afaceriştii de astăzi. De exemplu, mulţi dintre aceia care vindeau diferite vase de ceramică dădeau cu ceară pe suprafaţa lor cu scopul de a masca eventualele fisuri ce puteau fi observate cu ochiul liber. În schimb alţii, care ţineau mult la firma lor, legau un înscris de toarta vaselor pe care era scris: „Sine cerum”, adică fără ceară. De aici vine şi termenul de sincer, care înseamnă conform DEX: „Care exprimă întocmai ceea ce gândeşte, care acţionează fără prefăcătorie sau gânduri ascunse”.}

În Grecia!

          Tot în antichitate, dar de data aceasta în Grecia, actorii care interpretau roluri de femei şi copii purtau o mască de conformitate, pentru că femeilor şi copiilor le era interzis să urce pe scenă. Sigur că spectatorii luau de bună postura scenică a interpretului, dar exista şi o mare curiozitate pentru a cunoaşte cine se ascunde în spatele măştii. Şi de multe ori curiozitatea le era dezvăluită.

Joacă actorii politici?!

          De ce facem trimitere la vremuri atât de îndepărtate ? Pentru că acele practici s-au generalizat în lumea contemporană în aproape toate domeniile vieţii sociale, dar mai ales în politică. Astăzi, spre exemplu, toată România este o scenă pe care joacă actorii politici, adică candidaţii cu dorinţa de a ajunge alesul obștii. Numai că, fiecare poartă o mască de om sincer, onest, corect, iar eventualele vicii, defecte, greşeli făcute în viaţă sunt ascunse sub un strat gros de „ceară”.

        Dar şi de data aceasta spectatorii (citeşte alegătorii) vor să ştie cine se ascunde în spatele măştii, vor să fie înlăturat stratul de ceară şi să se dezvăluie omul în toată sinceritatea de care poate da dovadă. Cei care se uită la spectacolul de pe imensa scenă a campaniei electorale ştiu că nu există omul perfect şi de aceea îşi doresc să cunoască şi eventualele defecte, trăsăturile de caracter adevărate, aptitudinile dar şi slăbiciunile, greşelile dar şi lucrurile bune făcute de actorul candidat. Poate că preopinentul a avut nota scăzută la purtare într-a opta, a copiat la examenul de bacalaureat, i-a dat o palmă copilului, s-a folosit de o mică minciună într-o anumită împrejurare sau nu ştiu când a băut un pahar în plus, în fine, se pot adăuga o mulţime de alte situaţii care să îl arate exact aşa cum este, sau cel puţin pe aproape.

Fără mască!

       Alegătorul va aprecia mult mai mult candidatul fără mască, pentru că vrea să vadă omul cu care să se poată identifica, să poată rezona cu el, adică între cel din agora şi cel de pe scenă să se stabilească relaţia de empatie, singura care poate asigura reuşita, nu numai la data votului ci şi pe mai departe, în exercitarea mandatului.

        Ioan Tuleu

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here