Rolul imens al mass media în democrație este cunoscut. Analize noi constată însă transformarea cetățenilor în „comsumtariat” manipulat de media (Alexander Bart, Jan Soderqvist, Netocracy. The new power elite and life after capitalism, 2002). Altele acuză expansiunea minciunii pe șleau (Wolfgang Reinhard, Unsere Lügengesellschaft, 2006). Perceptibil, simpla propagandă a ajuns să înlocuiască adevărul.
Fenomenul ştirilor false a fost folosit din cele mai vechi timpuri pentru a
crea haos şi neîncredere, pentru a submina adversari. Ceea ce diferă în prezent
este tehnologia care aduce cea mai mare schimbare de la inventarea tiparului
încoace. Revoluţia digitală a creat un peisaj nou. Fiecare utilizator de
smartphone a devenit un om mult mai informat, asta e cert, dar nu şi mai bine
informat. Mulţi sunt, de fapt, mult mai bine dezinformaţi. Din două cauze.
Prima, oricine postează orice îi trece prin cap. Savantul italian Umberto Eco
spunea că idiotul satului a căpătat voce în comunitate şi mai este şi ascultat. A
doua, grupuri organizate răspândesc în mod sistematic ştiri false sau parţial
false urmărind diferite scopuri, de cele mai multe ori politice. Pentru cei care au
analizat foarte atent oportunităţile pe care le oferă tehnologia a devenit clar că
posibilităţile de manipulare a oamenilor sunt în acest moment nelimitate.
Organizaţii şi state care vor să influenţeze opţiunile populaţiei dintr-o altă ţară,
pot să o facă. Conceptul „fake news” a devenit o provocare pentru furnizorii de
informaţii corecte din întreaga lume. Mass-media şi reţelele de socializare sunt
invadate de ştiri false furnizate sub masca unor fapte, situaţii sau evenimente
adevărate. Fenomenul a devenit şi în România un urmaş al propagandei şi
dezinformării. Cuvintele cele mai des întâlnite atunci când ne referim la „fake
news” sunt manipulare, propagandă, dezinformare, ideologie, bani.
Manipulare, pentru că se încearcă influenţarea opiniei publice prin
diferite mijloace prin care se impun anumite comportamente; propagandă,
pentru că de multe ori prin ştirile false se încearcă răspândirea unei anumite
doctrine pentru a se câştiga adepţi; dezinformare deoarece, în mod voit, se
induce în eroare opinia publică; ideologie, pentru că se încearcă impunerea unui
anumit sistem de idei sau concepţii, şi bani deoarece „fake news” pot avea și
scopul obţinerii de venituri financiare. Contracararea acestui proces în continuă
dezvoltare se poate face, în primul rând, prin educaţie şi cunoaştere.
Termenul presupune publicarea de informaţii false sub masca unor ştiri
adevărate. Principalele vehicule de propagare a ştirilor false sunt mass-media şi
reţelele de socializare. O analiză a știrilor difuzate în ultimii doi ani ne indică
existența unui război de tip hibrid, în care știrile false sau exagerările au devenit
una din armele cele mai eficiente. Reuniunea Bilderberg din anul 2019 a alocat
o secţiune discutării realităţilor din lumea „post-truth” (post-adevăr).
Post-adevărul defineşte o perioadă de timp sau o situaţie în care faptele reale devin
mai puţin importante decât ceea ce crede o anumită persoană care reacţionează
emoţional într-un context al nesiguranţei şi neîncrederii. Dan Diaconu, unul
dintre cei mai urmăriți analiști de pe rețelele de socializare românești, afirma : „Post-adevărul este o noţiune mult mai complexă. Este o minciună? Cu
siguranţă da. Este un adevăr? Poate! Din acest aparent joc bizar rezultă
întreaga complexitate şi, în acelaşi timp perversitate a acestui fenomen. Post-
adevărul nu-i un adevăr şi nu e minciună, e o întrepătrundere a celor două
noţiuni cu un rezultat monstruos. Post-adevărul nu-i chiar o minciună, dar nu
este un adevăr”.
Motivaţiile furnizorilor de ştiri false.Dezbaterea despre metodele prin care putem face faţă acestui model de gândire – în care ceea ce noi credem sau vrem să credem este mai important decât faptele obiective – a cuprins şi România.
Constatam ca fenomenul „fake news” s-a dezvoltat şi propagat cel mai bine în timpul unor evenimente sau situaţii limită, cu efect important asupra consumatorilor de informaţie.
Site-urile din România care promovează ştiri false pretind că sunt
platforme de ştiri independente, însă le lipseşte transparenţa: nu prezintă detalii
despre autori şi despre redacţie, nu citează surse credibile şi nu oferă informaţii
ce pot fi verificate. Toate, însă, susţin că prezintă adevărul. Mediul online este
locul în care ajung informaţiile despre orice şi oricine, fără ca cineva să verifice
înainte dacă sunt adevărate sau false. Daniel David, profesor universitar doctor
la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, autorul lucrării „Psihologia
poporului român” subliniază în acest sens că „Oamenii cred că există două
etape de gestionare a unei informaţii noi: 1. primeşti informaţia şi o înţelegi; 2. stabileşti valoarea ei de adevăr. Studiile sugerează însă că lucrurile sunt
diferite: în momentul în care ai înţeles informaţia nouă, consideri în mod
automat că este adevărată. De foarte multe ori, nu se mai ajunge la etapa a
doua şi atunci ajungi să consideri că este adevărat tot ceea ce ai înţeles”.
„Minciuna promovată la nesfârşit devine adevăr”. Informaţiile false influenţează comportamentul chiar şi atunci când oamenii ştiu că sunt false. Același autor sustine că minciuna are în mod automat şi inconştient un efect asupra comportamentului. Acesta este şi motivul pentru care sunt propagate ştirile false: „furnizorii” ştiu că la un moment dat vor avea
efect. De aici, şi maxima: „dacă spui o minciună îndeajuns de mult, ea devine
adevăr”. Daniel David recomandă ca, aşa cum nu ne expunem la radiaţii sau la
alimente alterate, ar trebui să evităm expunerea la informaţii false.
O clasificare a categoriilor de site-uri care postează conținut ce trebuie
evitat le-ar include pe cele care promovează:
– ştiri false (cu informaţii inventate);
– ştiri care induc în eroare – pornesc de la fapte, însă sunt scoase din context și primează caracterul de senzațional;
– ştiri partizane – interpretări ale unor date reale, care sunt manipulate
pentru a corespunde unei agende;
– ştiri-momeală (clickbait) – titluri şocante/senzaţionaliste ce îndeamnă
cititorul să le acceseze dar care, de regulă, nu includ informaţii de natură să susțină promisiunile din titlu.
Mediul în care astfel de știri sunt răspândite cel mai frecvent și facil este
constituit de rețelele de socializare, în special platforma Facebook, informațiile fiind distribuite indiferent de sursa de proveniență.
Cum se realizează propagarea știrilor false virale
– apelul la surse citate sub protecția anonimatului sau trimiteri la site-uri
obscure;
– utilizarea de titluri șocante/bombastice și a unui stil evaziv de relatare;
– neprecizarea sursei primare a informației sau, în cazul în care aceasta
este menționată, distorsionarea unor elemente (de exemplu, nu este citat numele
autorului articolului, ci sunt invocati „jurnaliștii” respectivei surse de presă;
– utilizarea de pseudonime;
– lipsa unui punct de vedere (reacții), fie oficial, fie al părților implicate;
– pentru a da credibilitate, se pornește de la menționarea unui eveniment
real (de exemplu: demonstrație, ședință parlamentară etc.) și se introduc
informații false despre desfășurare, participanți, conținut;
– readucerea în atentie a unor date vechi, chiar dacă sunt reale, și
scoaterea acestora din context;
– utilizarea de elemente multimedia (foto, video) fără precizarea datei
sau locului în care au fost realizate.
Într-unul dintre multele şi diversele materiale privitoare la momentul Ucraina era un sfat excelent, dar puţin luat în seamă. Ţinea de experienţa şi cultura personală.Esenţa consta în îndemnul de a nu cădea pradă manipulării, aşa cum, din păcate, s-a petrecut în ultimii doi ani ai pseudo pandemiei. Evenimentele majore sunt deosebit de complicate şi au în spate, în afara unor multiple cauze aruncate pe piaţă, înţelegeri care ţin de putere, aceasta fiind politico financiară sau ocultă. Bălăcăreala din mass media, unde indivizi anume desemnaţi desfac în permanenţă firul în patru, nu are alt scop decât cel de creare a unei psihoze de masă pe un ton anume, în umbra căreia forţele oculte să-şi desăvârşească scenariul.
În procesul de documentare mi-a atras atenţia comentariul – bine argumentat şi susţinut cu exemple -, prezentat pe internet de analistul politic Dan Pavel despre „mașinăria de știri false”… „în condiţiile când informaţia corectă este atât de accesibilă tuturor”.
„Conflictul din Ucraina”
- „ Imaginile cu tancul rusesc care strivea mișelește o mașină pe străzile orașului arătau un blindat antiaerian Strela-10 din dotarea armatei ucrainene. Acesta derapa în accelerare la ieșirea din intersecție și strivea accidental o mașină de pe sensul opus. Niciun oraș nu fusese cucerit de ruși pe data de 26 februarie. Ar fi fost cel mai entuziasmat tanchist din dotarea armiei sovietice. Există versiunea completă pe Rumble și Odysee.
- Toate fotografiile cu Zelensky apărând patria din linia întâi, cu casca pe cap și uniforma militară, erau de la o inspecție din 2021. A ține conducătorul suprem al armatei în linia întâi ar fi fost o mutare de o prostie bubuitoare.
- Imaginea cu primarul care apăra Kiev-ul cu mitraliera era de la un eveniment din martie 2021. De altfel, un primar era cu mult mai valoros în administrarea logisticii de apărare a orașului. Nu ca pălmaș în tranșee. Că nu suntem în Republica Separatistă Bananistan unde caporalul în maiou și șlapi e și prim ministru, nu numai punct de apărare antiaeriană.
- Imaginile cu Suhoi-35 doborât de un avion ucrainean MiG-29 erau din Digital Combat Simulator (DCS World).
- Portretul pilotului „Fantoma din Kiev” era un fotoșop atât de ordinar încât am râs 5 minute. Imaginile pe înserat cu avionul asupra căruia se trăgea de la sol în salvă rapidă de trasoare erau din jocul ARMA 3. Au făcut televiziunile un spectacol pe treaba aia de zici că voiau să-și deschidă ligă de gaming.
- Avionul care exploda ziua deasupra „orașului” era de la un accident aviatic la un show RAF din 1993, când două avioane s-au ciocnit în zbor și un pilot s-a catapultat. Țin să precizez că niciuna dintre armatele implicate în conflict nu dețin avioane americane F-16 Falcon sau F-22 Raptor cum am văzut în imaginile de pe internet sau în capetele de pagină. De altfel, niciuna dintre imaginile circulate cu bătălii aeriene nu poate fi confirmată până la acest moment de nicio sursă credibilă.
- Imaginile cu copilași care salută soldații ucraineni de pe blindat erau de la o paradă din 2016, folosite în campania de recrutare pentru Donbas.
- Fotografia fetiței în hăinuță roz, cu ursuleț în mână (sânga) și a frățiorului (dreapta), este unul din motivele pentru care fotograful a fost concediat ulterior, acuzat că își regiza imaginile de război (sursa Reuters, CNN). Imaginile cu băiețelul plâns în mulțime și cu fetița cu basma din fundal erau de la evacuarea refugiaților din Kabul 2021.
- Martirii ucraineni uciși pe Insula Șerpilor s-au predat fără represalii. Au fost prizonieri de război în Sevastopol, suficient de vii încât să poată fi returnați în văzul tuturor. Până și The Guardian sau USA Today au căzut în capcana asta. La CNN sau televiziuni românești nu aveam pretenții.
- Fetița care confrunta un soldat rus la graniță cu Rusia este Ahed Tamimi, care avea 11 anișori când era surprinsă certând un soldat israelian, în Palestina anului 2012. Între timp, fata a devenit activistă pentru drepturile palestinienilor și a petrecut opt luni la închisoare din cauza asta.
- Prima explozie „confirmată” în războiul ucrainean este explozia din 2015, din Tianjing. A doua explozie „confirmată” în acest conflict este explozia unui depozit de combustibil din Novosibirsk, în vara lui 2021, iar a treia imagine redifuzată obsesiv este efectul unei acumulări de gaz dintr-un bloc din Magnitogorsk, Russia.
- Prima „bombă termobarică” folosită de ruși este explozia uzinei chimice din China 2015, dar din unghiuri diferite („bombă” dezmințită de Reuters).
- Escadrila „vârf de lance” alcătuită din avioane de vânătoare care escortează un bombardier strategic Tu-160M2 erau de la Parada Victoriei din Moscova 2020. Celelalte bombardiere care se îndreptau amenințător către Ucraina erau Tupolev Tu-95 MS, bombardiere strategice folosite în patrula nuclear-defensivă (aceeași paradă militară, doar că alt clip). Dacă rușii foloseau bombardierul strategic 160M2 în Ucraina, Kievul era un crater vitrificat și „democrația” rusă s-ar fi simțit până la noi.
- Sutele de parașutiști ruși care coborau din cer sunt din 2016 și 2019, de la exerciții militare.
- În primul bombardament din Mariupol există un cadru în care copacii sunt verzi și bine înfrunziți. Este o lovitură de fulger din vara lui 2021 care a lovit un transformator din infrastructura electrică al orașului.
- Crematoriile mobile rusești erau imagini cu o autoutilitară de incinerare a deșeurilor animale din august 2013. Găsiți chiar și pe Youtube.
- Eroinele frumuseții ucrainene care făceau înconjurul rețelelor de socializare erau dotate cu arme de airsoft și mitraliere de jucărie . (…) Au clarificat ulterior că nu participă la nimic.
- Nevasta lui Zelensky și, ulterior, nevasta „vicepreședintelui” care apără patria sunt fotografii ce pot fi cumpărate de pe iStock.
- Criza de la Cernobâl nu a existat. „Predarea centralei” s-a făcut fără schimb de focuri, iar personalul nu a fost luat ostatic. A fost ținut la locul de muncă pentru a asigura mentenanța și buna funcționare a instalațiilor de răcire ale bazinelor de combustibil nuclear consumat. ISF2 este un depozit de combustibil nuclear ce are nevoie de monitorizare constantă. Acesta conține peste 20 de mii de ansambluri de combustibil radioactiv epuizat. Având în vedere că orice sabotaj sau furt ar fi creat un dezastru ecologic pentru întregul continent, locația trebuia asigurată militar. Nivelul crescut de radiații este nivelul ridicat obișnuit. Acesta fluctuează periodic în funcție de vânt și condiții meteorologice. Poate că știau oamenii de ce au creat o zonă interzisă de 2600 de kilometri pătrați.
- Drona rusească Orlan-10 doborâtă de ucraineni în acest conflict a fost doborâtă în 2021 și este o dronă de recunoaștere, nu de atac. Dronele Reaper MQ-9 sau Luna X, ilustrate în tot felul de știri, nu fac parte din dotarea armatei ucrainene. Drona corectă este cea turcească Bayraktar TB2. Diferențele sunt evidente. Imaginile cu videofeed-ul dronei ucrainene ce lovea un convoi rusesc sunt ale unei drone turcești care a lovit un convoi militar în Siria 2020. Sunt postate de atunci pe Odysee și Rumble”.
„Conflictul din Siria”
„ Face parte dintr-un alt calup de vești uluitoare pentru social media, prin faptul că el continuă bine mersi. Țin să precizez că refugiații din Orientul Mijlociu nu sunt asamblați într-o fabrică și exportați în Europa. Acești oameni fug pentru că războaiele de acolo există deși s-au terminat în presă. Tot ce am spus mai sus poate fi confirmat atât din surse relativ credibile (BBC, AP, DW, Reuters etc), cât și prin Google Image Search.
Problema este că 80% din presă se face așa: CNN a relatat că Pentagonul a spus pe Twitter... Reuters a clarificat că Washington Post a văzut pe TikTok… și presa ucraineană a transmis următoarele imagini pe Facebook. E imposibil uneori să o iei pe firul sursei până la adevăr.
Sunt știri reciclate la mâna a treia. Toate aceste minciuni difuzate de presă și social media pot fi infirmate abia zile sau luni mai târziu, doar cu eforturi mari din partea altor jurnaliști, puținii care nu și-au pierdut mințile.
Mașinăria de știri false a fost uluitoare, dar algoritmul nu le-a mai scos în față și pe cele de bun simț. Ba mai mult, oamenii și-au consolidat fanii în brigăzi de răspândit falsuri grosolane și orice încercare de a clarifica niște minciuni a atras imediat acuzații de putinism. Ca atare, unii dintre utilizatori au rămas cu creierul prost, vorba-aia… Că n-om fi toți născuți ieri ca să nu știm cum arată un bombardier, un tanc sau China. E adevărat că atunci când toate informațiile astea sunt extrem de corecte și ușor accesibile din titluri de presă, e foarte greu să eviți convingerea că știi exact ce se întâmplă.
Aceste știri false și amplificatoare de circ mediatic aduc un mare deserviciu victimelor tragediei reale de-acolo. În goana după imagine și virtute câștigată pe drama unor oameni, majoritatea celor pe care îi citeam pe Facebook au difuzat cel puțin una din știrile false descrise de mine anterior ”. (preluare integrala)
Concluziile vă aparţin.
Având ca punct de plecare exemplele de mai sus, am considerat necesar prezentarea pentru cei interesaţi a unui „Mini ghid de criterii pentru a recunoaște o știre falsă”, asta în ideea de a preveni căderea în capcana a ceea ce numim „fake news”.
- Comparaţi felul în care mai multe surse transmit aceeaşi ştire: vă va
ajuta la stabilirea procentului de adevăr. Informaţiile provenite dintr-o
singură sursă nu sunt suficiente pentru a trage concluzii. De exemplu,
încercaţi să priviţi mai multe posturi TV de ştiri, chiar şi atunci când nu
sunteţi de acord cu susţinerea politică pe care acestea o manifestă. Vă va fi
mai uşor să decideţi prin raţionamente proprii ce fel de „adevăr” doriţi să
abordaţi. Când accesaţi un articol publicat în reţelele sociale încercaţi să vă
convingeţi că are o bază reală înainte de a-l transmite mai departe. Vă faceţi
un bine dvs. pentru că nu vă va atrage nimeni atenţia asupra greşelii făcute,
dar şi celor din jur, care vor primi o informaţie corectă; - Evitați sursele mass-media care oferă informaţii false: când se întâmplă să
vezi o ştire falsă, schimbă postul. Faptul că ştii că este vorba despre o ştire
falsă îţi dă iluzia că ai putea s-o controlezi. Greşit, ea te controlează pe tine; - Încercați diversificarea „meniului”: să trecem dincolo de digital, să
urmărim și mass-media tradiționale, oricât de mult și-ar fi pierdut acestea
credibilitatea, să dăm atenție și punctelor de vedere cu care nu suntem de
acord, chiar să căutăm astfel de informații și puncte de vedere; - Acceptaţi faptul că nu tot ce se transmite şi pare adevărat este adevărat
100%: încercaţi să trageţi concluzii doar atunci când aveţi certitudinea că informaţiile primite sunt reale şi se pot regăsi pe mai multe canale decomunicare. Probabil că aţi întâlnit persoane care au încredere absolută întot ceea ce transmite un anumit post de televiziune sau un anumit jurnalist.Nu este suficient astăzi. Câteodată poţi fi păcălit de tonalitatea folosită decineva, de mimică, de emoţia transmisă, dar fără a cunoaşte tehnici de manipulare pe care aceştia le studiază aprofundat poţi fi păcălit foarte uşor; - Evaluați sursele citate în material ;
- Verificați data la care se face referire în material;
- Procedați la coroborarea informațiilor;
- Nu vă lăsaţi seduși de simplitate sau complexitate duse la extrem;
- Alegeţi să postaţi pe reţelele sociale adevărul, asigurându-vă că acesta
nu este trunchiat; - Depășiti propriile prejudecăți ;
- Citiţi cărţi ce abordează diverse subiecte: acestea deschid orizonturi noi prin prisma cărora gândirea noastră nu mai poate fi manipulată;
- Îndrăzniţi să folosiţi raţionamentul personal: nu vă lăsaţi conduşi doar de
emoţii, de intuiţie. Abordaţi o gândire analitică, argumentativă. Încercaţi să
analizaţi informaţiile prin propriile filtre. Aveţi dreptul de a avea opinii
diferite de ale celorlalţi; - Când aveţi suspiciuni în legătură cu prezentarea unor imagini / informaţii, apelaţi la Mithdetector, site dedicat demontării și combaterii propagandei bazată pe Fake news.
În loc de concluzii:
Devine evident că societatea noastră democratică nu a fost pregătită să
se apere în faţa acestui tip de ameninţare care ţine de sfera războiului hibrid.
Orice avans tehnologic a avut potenţial benefic şi potenţial distructiv. A depins
de modul în care societatea a înţeles să folosească noile tehnologii. De data
aceasta, ştirile false şi manipularea în masă vor fi extrem de greu de controlat.
Așadar, mare atenție la ce citiți pe internet, la ce auziți și ce repetați.
Colonel (r) Liviu Găitan
