Am văzut, în ultima perioadă, pe rețelele de socialiazare că foarte mulți internauți postează amintiri din tinerețe. Dar, tinerețea nu are vârstă, ci se schimbă în înțelepciune.
Lăsând de o parte lauda de sine, postez și eu o poză, din anii – nu mai știu, unde am fost la o zi onomastică. Din păcate, anii au trecut, dar îi rog pe toți care se regăsesc în poză să reluăm prietenia.
Ceea ce vreau să subliniez, este faptul că, am uitat să ținem legătura unii cu alții. Am avut atâtea probleme de-a lungul timpului, în care, după revoluție, generația mea – eu – născut în 1969, și a celor născuți între anii 1970 – 1977, sau mai mult, suntem cunoscuți, într-un fel sau altul – Decrețeii – așa cum spunea bunul meu prieten jurnalistul – Bruno Biringer, într-un editorial, în ziarul EUROPEANUL. În vremea respectivă, înainte de 1989, erau iubiri inocente, chiar deasupra blocurilor, unde se făcea plajă.
Din păcate, ne-am pierdut simțămintele unul față de celălalt și am ajuns rigizi, egoiști, sau poate prea ocupați cu munca pentru a face bani. Unii au câștigat – prea puțini, dar alții au pierdut – divorțuri, copii separați etc. Și cine suferă? Tot noi…
Acum, vreau să remediez, într-un fel sau altul, lipsa de comunicare. Astfel, îi rog pe toți cei care se regăsesc în poza de deschidere să își spună părerea despre acele vremuri și să ținem prietenia pe viitor.
Nu dau sfaturi, dar dacă poți, cititorule acestor rânduri, să te întorici în timp, dar lăsând la o parte orgoliile, îți vei regăsi prietenii din adolescență. Surpriza va fi enorm de plăcută!.
Să ne auzim cu drag,
Daniel Albu
PS: En sunt în primul rând în partea dreaptă a pozei, iar lângă mine se află o domnișoară superbă. Nu mai știu nimic!!! Din păcate…
