INTERVIU CU AURELIAN PAVELESCU, PREȘEDINTELE PNȚCD – PRĂPASTIA IDEOLOGICĂ ÎNTRE PNȚCD ȘI PNL. COMEMORAREA LUI IULIU MANIU LA SIGHET

Întrebare: Domnule Aurelian Pavelescu, în 7 februarie PNȚCD l-a comemorat la Sighet pe Iuliu Maniu, la 67 de ani de la asasinarea acestuia de comuniști. Care este semnificația acestei acțiuni? Din declarațiile pe care le-ați făcut acolo, nu a fost doar o comemorare.
Răspuns AP: Celula închisorii de la Sighet în care a fost martirizat de comuniști Iuliu Maniu este pentru PNȚCD loc de pelerinaj. Într-adevăr, nu este vorba doar despre comemorări. Dacă alții merg la Sighet pentru a vorbi despre Maniu ca despre o pagină de istorie, eu îi chem pe țărăniști să vorbim despre spiritul și cauza lui Maniu și colegilor săi de suferință în prezent și în viitor. Sunt convins că singura cale de ieșire din marasmul în care se află România azi sunt principiile și modelul lui Iuliu Maniu. Orice alte încercări sunt vânare de vânt.
Întrebare: Nu este o exagerare aceasta? Iuliu Maniu și generația lui au fost totuși oameni ai timpului lor, au luat decizii politice în acel context istoric, astăzi suntem într-o altă lume care așteaptă alte soluții. Iată, PNL, celălalt partid istoric, nu are o asemenea viziune.
Răspuns AP: Nu numai că nu este o exagerare, este prea puțin. O națiune nu este o sumă de realități istorice rupte una de alta, un album de fotografii istorice, ci o realitate unică și vie, asemeni unui arbore care are rădăcină, trunchi și ramuri care dau roade. Maniu însuși n-a fost o apariție întâmplătoare, ci rodul marilor rădăcini care merg dincolo de Avram Iancu și Horea în Transilvania, iar Ion Mihalache vine dintr-o tradiție mai veche de Tudor Vladimirescu. Bunicii și străbunicii noștri au căzut pe câmpurile de luptă de la Mărășești, Mărăști și Oituz, au făcut România Mare, alții au putrezit în pușcăriile comuniste pentru libertate. Nu putem imagina generația de mâine ruptă de noi, o Românie fără rădăcini este o Românie pierdută.
Da, la liberali nu există o asemenea tradiție, ei n-au nevoie de memorie, ei își iau învățătura de la alții, ideologia George Soros și Școala de la Chicago. Aceste ”școli” au și ele, însă, ”tradiția” lor, și anume Karl Marx, forme extrem de agresive de neo-marxism care au drept obiectiv distrugerea istoriei și inventarea ”omului nou”, fără memorie, supus unor mecanisme globaliste, ”omul nou” lipsit de spiritualitate, identitate și libertate. Noi, țărăniștii, credem că ”Omul nou” nu poate fi altul decât Iisus Hristos, după învățătura creștină, care a învins moartea în numele legii noi, a iubirii. După Iisus Hristos nu mai poate apărea un alt ”Om nou”, așa cum ne spunea la cursurile sale Ioan Alexandru, marele poet, filosof, mistic și om politic român care după 1990 a devenit Vicepreședinte PNȚCD, cel care a așezat crucea în Parlamentul României în 1990. Între omul nou născut în Hristos și omul nou fabricat de marxiști este o prăpastie de netrecut.
De aceea, PNȚCD și PNL, astăzi, ca în întreaga lor existență, se află pe poziții ideologice diametral opuse. Corneliu Coposu și ceilalți lideri țărăniști de după 1990 au afirmat asta permanent, între țărăniști și liberali nu poate exista cale de împăcare ideologică.
Întrebare: Acestea sunt chestiuni ideologice pe care oamenii nu le cunosc. Puteți să fiți mai explicit, care este diferența de abordare nu doar ideologică, dar și politică, azi, dintre PNȚCD și PNL, dintre România cum o văd țărăniștii față de liberali? Multă lume ar fi tentată să privească această dispută ca artificială, doar o chestiune de retorică politică, care nu are legătură cu soluțiile concrete care-i privesc pe români.
Răspuns AP: Este diferența între o Românie în care poporul este suveran și o Românie transformată în colonie, cu centrul de comandă în afara țării. Diferența este uriașă. PNȚCD se conduce după cele patru principii enunțate de Maniu, pe care la rândul lui le-a primit moștenire: democrația desăvârșită, morala creștină, naționalismul luminat și dreptatea socială. PNL, ca și partidele satelit, n-au nicio legătură cu niciunul dintre aceste principii promovând statul polițienesc, imoralitatea anti-creștină, progresismul internaționalist și privilegiul multinaționalelor înaintea interesului național.
Vedem diferența de abordare dacă vorbim și despre modele. Iată, în urmă cu o lună Klaus Iohannis a refuzat să pronunțe numele lui Mihai Eminescu de Ziua Culturii Române, chiar ziua lui Eminescu, 15 ianuarie, un mesaj politic intrinsec de natură neo-marxistă: Eminescu trebuie uitat și împreună cu el toată linia de mari învățători ai neamului. Ați văzut, de asemenea, atacurile împotriva lui Tudor Gheorghe, al cărui repertoriu promovează cultura populară și poezia românească: demonizarea lui Tudor Gheorghe este în esență un act de cenzură, un atac la adresa valorilor naționale, așa încât noua generație să fie total înstrăinată de tradițiile noastre. În numele ideologiei neo-marxiste au fost și sunt modificate cărțile de istorie, învățământul, fiind negată vehement deopotrivă învățătura creștină, să nu-i mai cunoaştem pe Iorga, Haşdeu sau Pârvan, ci pe Lucian Boia, care pune între paranteze România Mare și Trianonul.
Alt exemplu, declarația dată în fața Parlamentului de Ludovic Orban la moțiunea de cenzură, că ”nu dă doi bani pe votul parlamentarilor”, cei care au primit mandatul de la popor. Această declarație este de esență fascistă și are o semnificație clară: liberalii nu au nevoie de votul poporului și Parlament, instituție centrală a democrației, ei au în spate alte voturi – ale SRI, DNA, ambasade, multinaționale, comisarii UE, o uriașă mașină de forță împotriva suveranității poporului.
PNȚCD este un partid național și european, noi înțelegem că românii sunt europeni pentru că sunt români, noi privim Europa ca o manifestare a națiunilor, fiecare cu bogăția ei, împreună, iar nu ca pe o mulțime de indivizi fără identitate și istorie, supuși unor reguli care n-au legătură cu oamenii și comunitățile, cu stilul lor de viață, cu idealurile și credințele lor.
Întrebare: Puteți da exemple concrete privind politicile economice și sociale?
Răspuns: Desigur. Iată, problema multinaționalelor. PNȚCD nu este împotriva acestora, din contră, nu ne putem imagina o Românie autarhică, nu putem contesta contribuția acestora la dezvoltarea țării, suntem un partid european. Credem, însă, că acestea trebuie să plătească taxe și impozite decente, ori România a fost transformată în paradis fiscal, guvernele liberale ducând adevărate politici de pârjolire: resursele țării au fost predate integral, fără niciun beneficiu pentru popor, se dorește acum inclusiv privatizarea industriei energetice și a sănătății, cu facilități care nu există nicăieri în lume. De unde atunci bani la buget pentru dezvoltarea țării? Alt exemplu, în chestiunile privind protecția familiei. PNȚCD consideră că este nevoie de politici care să încurajeze natalitatea, o legislație care să prevină avortul necontrolat, dar și părăsirea țării în masă de către tineri, goniți pur și simplu de un stat iresponsabil și care își trădează obligațiile constituționale. Un alt exemplu, politicile în domeniul alimentar: este inacceptabil ca România să importe 60% din alimente, banii românilor plecând afară, când potențialul nostru este de a produce alimente pentru 100 de milioane de oameni, să fim exportatori de alimente. Ca o concluzie, deși Tratatul UE vorbește despre state membre cu drepturi egale, România este profund discriminată cu contribuția guvernelor românești, împotriva poporului român. Noi dorim ca Tratatul UE să fie aplicat, iar nu să ne comportăm ca un stat vasal, românii fiind transformați în neo-iobagii Europei. Ce s-a întâmplat cu marile privatizări de după 1990 cu care ni s-a promis tuturor prosperitatea? Industria distrusă complet. Ce beneficii au avut românii, unde sunt responsabilii? Etc.
Acesta este linia politică a lui Iuliu Maniu, cea pe care o urmează azi PNȚCD. Nu este prima dată în istorie când România este tratată astfel, nu va fi nici ultima dată, țara noastră fiind una cu cele mai bogate în resurse din lume, raportat la teritoriu și numărul populației. Este motivul pentru care aceste tentații de tip colonial au fost și vor fi totdeauna prezente. De aceea memoria noastră este vie, n-o putem trece în uitare decât renunțând la drepturile noastre istorice și libertatea noastră, ceea ce este cu neputință!

Daniel Albu

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here