COLONELUL CONSTANTIN PAULIAN, UN EROU UITAT – articol realizat de Petru Z. Danci

Cred că foarte mulți dintre dumneavoastră ați trecut prin satul Joia Mare, din comuna Almaș, din județul nostru. Și cred că ați auzit și de satul Paulian, din co-muna Buteni. Puțini și-au pus problema, că de ce aceste sate poartă aceste nume. Pînă în 1919, Joia Mare se numea Kakaro, iar Paulianul se numea Govojdia.

    Acum trec să vă spun de unde au venit numele actuale.

În data de 15 aprilie 1919, Brigada 3 Vînători, primise misiunea de eliberare a defileului Crișului Alb, și la Bîrsa să faca joncțiunea cu Divizia 2 Vînători, coman-dată de către generalul Gheorghe Dabija. Trupele romane, în plină ofensivă, eliberează, după lupte crîncene Gurahonțul și Almașul, după care intră în localitatea Kakoro. Localitatea este eliberata în data de 17 aprilie, cînd creștinii sărbătoreau Joia Mare. În toaca din metel a bisericii, care se păstrează și acum, se vede urma unui glonte care a lovit-o.

Un soldat a scris pe biserică, Joi Mare. Colonelul Paulian, a rostit cuvintele : De astăzi înainte, satul acesta se va numi Joia Mare, nume care se păstrează și astăzi. După cucerirea satului amintit, s-a trecut la eliberarea Buteniului. După ce au străpuns principala linie de apărare a maghiarilor, trupele române, au intrat în Buteni. În turla bisericii catolice, honvezii au instalat o mitraliera și au început sa tragă atunci cînd trupepe românesti, au in-trat în cîmpul lor vizual. A fost necesar doar un obuz  de tun ușor, care a căzut lîngă biserică si vitejii honvezi au parasit turla dar și mitraliera.

   După ce a fost eliberat Buteniul, asa cum am amintit, la Bîrsa trebuia făcută joncțiunea cu divizia 2 vînători, iar trupele românesti au început marșul. Colonelul a venit în spate cu cîteva sute de metri cu o birjă. După ce a ieșit din Buteni, la podul de la Valea mică, de sub pod au ieșit patru teroriști din hoardele lui Bela Kuhn și l-au împușcat mișelește pe colonel, după care au fugit în pădure la Chisindia. Nu după mult timp, au fost capturați de ostașii români, după care au fost duși și executați la cimitirul catolic. Butincenii spuneau că acești teroriști au primit informațiile respective de la un necreștin, pe nume Baumann.

 CUM A FOST ŞI ESTE CINSTITĂ MEMORIA EROULUI !

     Din anul 1926, numele satului Govojdia a fost schimbat și de atunci satul a purtat numele de Paulian, pînă în 1965. De ce? La venirea comunismului, secretar al primăriei Buteni a fost numit un maghiar cu nostalgii iredentiste, pe nume Ivanovits Imre, care pe motivul că colonelul ar fi avut ceva cu teroriștii comuniști ai lui Bela Kuhn, și cum că colonelul ar fi fost anticomunist, acesta a cerut ca numele satului să fie schimbat iar satul s-a numit Livada pînă în 1996, cînd s-a revenit la numele de Paulian.

   În anul 1942, membrii societații culturale a studenților și elevilor din Buteni, cu numele de Sfîntul Gheorghe , la data de 28 iulie, pe lucul unde a fost ucis mișelește eroul, a ridicat în cadrul unei procesiuni de mare anvergură, o frumoasă troiță, sculptată de elevul de atunci, Mircea Terebențiu. Dar, la venirea comuniștilor la putere, în anul 1947, această troiță a fost profanată și aruncată sub pod de către un croitor, pe nume, Guylas. Prin grija părintelui Bejan Petru, această troiță a fost dusă și reînălțată în cimitirul ortodox și pusă la căpătîiul a trei eroi uciși în luptele din a doua mare conflagrație.

   Astăzi, atît mormintele cît și troița zac in buruieni, nici primăria nici preotul Ciucur Marian nu sunt interesați de cinstirea memoriei eroilor.

  LA 0 SUTĂ DE ANI DE LA TRAGEDIE

     Se părea ca totul va fi dat uitării. Anul trecut la împlinirea de o sută de ani de la teribilul asasinat localnicii din Joia Mare, o localitate cît o stradă din Buteni, au organizat o ceremonie de comemorare a eroului, pe care, pe buna dreptate preotul paroh l-a numit nașul satului. A fost ridicată prin grija părintelui paroh și a locuitorilor satului, o frumoasă troiță în curtea bisericii. La ceremonie a participat și Înalt Preasfințitul Arhiepiscop al Aradului, Timotei Seviciu, un sobor de preoți, reprezentanți ai armatei, și alte oficialități. Nu pot să nu remarc contribuția la comemorare a soților Rafila și Dănuț Vesa.

Tot în această zi, dimineața, am participat în comuna Lunca, Jud Bihor, la comemorarea eroilor Ciordaș, Bolcaș și Bogdan la o ceremonie mult mai fastuoasă. Și acești eroi au fost uciși mișelește și în chinuri groaznice de către oștirile maghiare.

PETRU Z. DANCI

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here